Dimineata. Ora 11:42. M-am trezit intr-o noua zi. Noua? De fapt, mi se pare ca seamana cu ziua de ieri si de aceea am s-o numesc "iarasi luni". Si ce daca e marti? E viata mea, am dreptul sa imi numesc zilele pe placul meu. Dar nu aici voiam sa ajung ci..la faptul ca vremea de afara iti influenteaza ritmul de trai. Pe o asemenea vreme, simti ca te scurgi usor-usor spre acea stare de moarte-vie, in care nu mai poti ridica nici un bat( aceasta replica ii apartine bunicii mele). Simt ca as vrea o mare de apa..sa ma racoresc sa arunc cu apa in mine.. sa imi aduc simtul vietii la viata..
Intre timp s-a facut ora 12. E timpul sa mananc. Dar din ce cauza nu am pofta de mancare? Da, va ganditi bine..din cauza caniculei. Ascultand noua melodie a Madonnei (e prima melodie a ei ce imi place) stau si ma gandesc daca mai are rost sa ma implic, daca mai are rost sa sper, sau doar sa astept, ziua de maine poate, aceeasi zi de luni pentru mine, chiar daca e miercuri.
Recunosc, sunt randuri asezate alandala, poate nu au o logica, dar cand persoana ce le scrie dovedeste o ilogica dusa la extrem cateodata, ele prind un sens. Nu pentru voi, ci pentru mine, pe mine ma ajuta cuvintele asternute aici, voi le veti citi si apoi veti inchide pagina. Dar eu raman cu ilogica mea si cu asezarea cuvintelor in pagina. Ma complac in aceasta situatie pentru ca..atunci cand iti ramane cuvantul inseamna ca iti ramane opinia si implicit increderea de sine. Imi aduc aminte o fraza interesanta din cele invatate pentru bac: literatura este singura arta care nu gaseste in mediul inconjurator material concret. Ea foloseste cuvantul, material abstract.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu