Unde..


Unde te duci cand ai sa vii? Unde mergem cand vrem sa ne intoarcem? Unde plecam cand vrem sa evadam?
Viata e intortocheata. Asta o stim cu toti. Viata are suisuri si coborasuri. Si asta o stim cu toti. Viata are un inceput si un sfarsit. Si asta o stim cu toti. Bun, astfel am putea spune ca ne stim viata, ca stim ce e viata. Eh, nu e in nici un caz asa. Viata are zeci, sute, mii, zeci de mii de elemente necunoscute, zeci de momente neprevazute. Viata e un mister. Multi au incercat sa o deslujeasca, multi au murit incercand. Exista in lumea asta mii de clarvazatori ce pacalesc oamenii slabi, carora le spun cum va fi viata, cum a fost viata etc. Niciodata, dar niciodata viata nu se poate spune, viata se traieste.
Nu, eu nu am sa descriu viata. Nu am sa scriu o teorie a vietii. Viata este o teorie nescrisa.
Revin la intrebarile de mai sus. Viata are anumite momente in care evadarea este cuvantul de baza, cuvantul cu care te trezesti dimineata in gand. Bun, dar ne intrebam: oare in ce ar consta aceasta evadare. Eu o vad ca o plecare din comun, din comunul ce ne inconjoara. Asa ca toti ar trebui sa asteptam trenul evadarii pe peronul vietii noastre. Insa nu e nimic daca il pierdem, vom lua altul, in alta zi, alt an.
Cert este ca aceasta evadare nu are o data precisa, depinde de anumite imprejurari, precum monotonia sau acel dramatism provocat de o despartire.
M-am pierdut in cuvinte fara sens, insa cum am mai zis, viata e un mister, iar cuvintele sunt facute pentru a fi aruncate pe foaie.

Stare si nestare


Sesiunea s-a dus. Traiasca sesiunea. Dupa o perioada de inactivitate, am decis sa readuc la viata acest.. mijloc de revarsare al trairilor, al emotiilor si al toate celor.
Hmm..cum ziceam sesiunea s-a dus. Am luat note bunicele spre bune pentru mine si ma bucur ca am sanse sa imi pastrez locul la buget.
Astazi am vazut un video pe youtube, infricosator. Acest video scoate in evidenta momentele de groaza ale vestitului (din pacate) tsunami din 2004. Bun veti zice, e infricosator dar asta este, asa a fost sa fie. Tot ce vreau eu e sa va uitati atent la min: 2:39. Dupa ce ati surprins acel moment intrebati-va ce a fost in mintea acelui baiat. Este absolut incredibil cum isi accepta moartea, cum se resemneaza si nu se opune sfarsitului. Cati din noi am face asa ceva? Cati am zice: e momentul....? Eu unul recunosc as fi fugit in locul lui, as fi fugit cat pot de tare de val, de moarte in general. Mereu rostim cuvinte de genul "vreau sa mor", "nu mai pot", dar cand suntem pusi fata in fata cu moartea (specific moartea la o varsta tanara) am face orice ca sa ne salvam. Pana la urma este normal. Toti, sau majoritatea dintre noi, ne vrem viata.
Recunosc ca cel care a facut acel filmulet a fost inspirat in alegerea melodiei, dar macabru in ceea ce priveste finalul cu acel "multumesc". Cum? Cum sa multumesti unor oameni ca au murit? Ireal..
In fine, va spun doar atat. Aveti grija ce va doriti. Vi se poate indeplini dorinta(din pacate..).