DA!

Shh..se asculta!


Asculta mai multe audio Diverse

Hai ca..


Si sunt zile si sunt nopti in care nu iti gasesti locul. In care, pur si simplu te intrebi: "Ce mama ma-sii caut aici?"
Hmm, eu credeam ca am renuntat sa ma mai intreb asta, dar azi, culmea, "mi-am reamintit".
A fost o zi in care nu m-am stiut. O zi in care nu am stiut. O zi in care altii nu m-au stiut. O zi ciudata, asta ar fi descrierea perfecta. Sa descriu lucruri, acesta a fost mai mereu punctul meu slab. Pentru ca eu vad cam totul la fel. Cu greu diferentiez, desi, imi tot spun ca aia e asa, celalta e asa etc.
Azi nu m-am simtit in apele mele, sau, mai bine zis, in ninsorile mele. Am fost pe dinafara cu tot ce s-a intamplat la facultate, cu ce imi zicea lumea, cu ce ma intreba. Am urlat, am ras si iar am urlat. Deobicei, sunt in mijlocul glumelor, a farselor etc. Azi eram pe langa ele. Nu le intelegeam, ma enervam cand se facea o gluma pe seama mea.
Ciudat, cum o zi poate fi atat de diferita de alta, cum la fel de ciudat e si cum multe zile seamana intre ele. Viata e diferita si totusi la fel. Ne nastem, traim(mai mult sau mai putin), murim.
Si totusi, unde e flacara, scanteia, nebunia?









P.S.
Melodia imi reflecta starea..

Unde..


Unde te duci cand ai sa vii? Unde mergem cand vrem sa ne intoarcem? Unde plecam cand vrem sa evadam?
Viata e intortocheata. Asta o stim cu toti. Viata are suisuri si coborasuri. Si asta o stim cu toti. Viata are un inceput si un sfarsit. Si asta o stim cu toti. Bun, astfel am putea spune ca ne stim viata, ca stim ce e viata. Eh, nu e in nici un caz asa. Viata are zeci, sute, mii, zeci de mii de elemente necunoscute, zeci de momente neprevazute. Viata e un mister. Multi au incercat sa o deslujeasca, multi au murit incercand. Exista in lumea asta mii de clarvazatori ce pacalesc oamenii slabi, carora le spun cum va fi viata, cum a fost viata etc. Niciodata, dar niciodata viata nu se poate spune, viata se traieste.
Nu, eu nu am sa descriu viata. Nu am sa scriu o teorie a vietii. Viata este o teorie nescrisa.
Revin la intrebarile de mai sus. Viata are anumite momente in care evadarea este cuvantul de baza, cuvantul cu care te trezesti dimineata in gand. Bun, dar ne intrebam: oare in ce ar consta aceasta evadare. Eu o vad ca o plecare din comun, din comunul ce ne inconjoara. Asa ca toti ar trebui sa asteptam trenul evadarii pe peronul vietii noastre. Insa nu e nimic daca il pierdem, vom lua altul, in alta zi, alt an.
Cert este ca aceasta evadare nu are o data precisa, depinde de anumite imprejurari, precum monotonia sau acel dramatism provocat de o despartire.
M-am pierdut in cuvinte fara sens, insa cum am mai zis, viata e un mister, iar cuvintele sunt facute pentru a fi aruncate pe foaie.

Stare si nestare


Sesiunea s-a dus. Traiasca sesiunea. Dupa o perioada de inactivitate, am decis sa readuc la viata acest.. mijloc de revarsare al trairilor, al emotiilor si al toate celor.
Hmm..cum ziceam sesiunea s-a dus. Am luat note bunicele spre bune pentru mine si ma bucur ca am sanse sa imi pastrez locul la buget.
Astazi am vazut un video pe youtube, infricosator. Acest video scoate in evidenta momentele de groaza ale vestitului (din pacate) tsunami din 2004. Bun veti zice, e infricosator dar asta este, asa a fost sa fie. Tot ce vreau eu e sa va uitati atent la min: 2:39. Dupa ce ati surprins acel moment intrebati-va ce a fost in mintea acelui baiat. Este absolut incredibil cum isi accepta moartea, cum se resemneaza si nu se opune sfarsitului. Cati din noi am face asa ceva? Cati am zice: e momentul....? Eu unul recunosc as fi fugit in locul lui, as fi fugit cat pot de tare de val, de moarte in general. Mereu rostim cuvinte de genul "vreau sa mor", "nu mai pot", dar cand suntem pusi fata in fata cu moartea (specific moartea la o varsta tanara) am face orice ca sa ne salvam. Pana la urma este normal. Toti, sau majoritatea dintre noi, ne vrem viata.
Recunosc ca cel care a facut acel filmulet a fost inspirat in alegerea melodiei, dar macabru in ceea ce priveste finalul cu acel "multumesc". Cum? Cum sa multumesti unor oameni ca au murit? Ireal..
In fine, va spun doar atat. Aveti grija ce va doriti. Vi se poate indeplini dorinta(din pacate..).

Alb-negru

Nu am sa insir eu cuvinte, ci am sa las muzica sa "vorbeasca"








P.S. In curand, incepe sesiunea, deci postarile se vor rari. Asa ca sper ca data viitoare cand postez sa ma refer la examenele mele luate.

Si totusi..


Initial, am vrut sa scriu pentru prima oara despre anumite "sentimentalisme" din viata mea, dar am renuntat. Am gasit ceva mult mai important despre care sa vorbesc.
Parintii.
Cei care ti-au dat viata.
Cei care fac ce pot pentru ati mentine viata.
Cei care au pretentia, desi ai 18 ani, sa ii pupi inainte de culcare.
Cei care nu asteapta ca iubirea pe care o depun in copilul lor sa fie rasplatita intr-un mod fortat.
Cei care vad in tine oglindirea propriilor persoane incercand sa rezolve prin tine problemele pe care ei le-au avut la varsta ta.
Cei care ne suporta egoismul.
Cei care dimineata ne trezesc din somn zicandu-le "du-te la scoala".
Cei care iti transforma mingea albastra in Terra.
Cei care, desi, pe vremea lor era altcumva, ei tot iti explica de prima lor iubire.
Cei care iti spun mereu "ia-ti o haina pe tine ca vei ingheta de frig", desi ei la randul lor vor ingheta, daaaar nu vor recunoaste niciodata.
Cei de la care cerem bani pana cand reusim sa avem un venit al nostru.
Cei care asteapta la batranete sa ne amintim de ei si sa ii vizitam.
Cei care vin de la munca obositi, dar niciodata prea obositi pentru a ne asculta.
Cei care prefera sa ia la munca mancarea de aseara, pentru ca tu sa ai cu ce iti face sandvisul dimineata.
In concluzie, cei care te iubesc!
Si da, vor fi persoane ce vor comenta, ca am cei mai "nasoli" parinti din lume etc.
Si da, lucruri nasoale sunt intr-o familie, dar se duc atunci cand ii vezi noaptea amandoi uitandu-se la televizor.
Si..cei care simt ca mine vor intelege versurile de mai sus.
Asa ca..draga mama, draga tata: Va iubesc.
Melodiile spun totul:

Holograf - Mama
Asculta mai multe audio Muzica



P.S. Post scris cu ajutorul cuiva. Stie aceea persoana cine e.

2010..de nota 10?


Iata a venit 2010. Un nou "1 ianuarie".
Nu, nu am sa va zic la multi ani, v-au zis zeci de persoane inaintea mea.
Si nu, nu am sa va urez sanatate, bani si toate cele. V-au urat altii inaintea mea.
Si nu, nu o sa va zic sa fi-ti mai buni, sa va amintit de persoanele dragi. V-au amintit altii inaintea mea.
Si nu, nu o sa va intreb ce ati facut de revelion. Pastrati-va amintirile.
Si nu, nu am sa va povestesc despre sarbatori etc.
Vreau doar atat. Sa va opriti un minut din ascultat muzica, din invatat (cam greu de crezut asta), din fumat, din ceea ce faceti voi acolo. V-ati oprit ? Bun, acum intrebati-va:
Cine sunteti?
Ce sunteti?
Incotro va indreptati?
Ce ati facut prost in 2009?
Ce ati facut bine in 2009?
Ce vreti sa faceti in 2010?
Si ce e mai important: De ce uitati ca viata nu se traieste in viteza..?


P.S vechi. dar actual..