Si totusi..

Initial, am vrut sa scriu pentru prima oara despre anumite "sentimentalisme" din viata mea, dar am renuntat. Am gasit ceva mult mai important despre care sa vorbesc.
Parintii.
Cei care ti-au dat viata.
Cei care fac ce pot pentru ati mentine viata.
Cei care au pretentia, desi ai 18 ani, sa ii pupi inainte de culcare.
Cei care nu asteapta ca iubirea pe care o depun in copilul lor sa fie rasplatita intr-un mod fortat.
Cei care vad in tine oglindirea propriilor persoane incercand sa rezolve prin tine problemele pe care ei le-au avut la varsta ta.
Cei care ne suporta egoismul.
Cei care dimineata ne trezesc din somn zicandu-le "du-te la scoala".
Cei care iti transforma mingea albastra in Terra.
Cei care, desi, pe vremea lor era altcumva, ei tot iti explica de prima lor iubire.
Cei care iti spun mereu "ia-ti o haina pe tine ca vei ingheta de frig", desi ei la randul lor vor ingheta, daaaar nu vor recunoaste niciodata.
Cei de la care cerem bani pana cand reusim sa avem un venit al nostru.
Cei care asteapta la batranete sa ne amintim de ei si sa ii vizitam.
Cei care vin de la munca obositi, dar niciodata prea obositi pentru a ne asculta.
Cei care prefera sa ia la munca mancarea de aseara, pentru ca tu sa ai cu ce iti face sandvisul dimineata.
In concluzie, cei care te iubesc!
Si da, vor fi persoane ce vor comenta, ca am cei mai "nasoli" parinti din lume etc.
Si da, lucruri nasoale sunt intr-o familie, dar se duc atunci cand ii vezi noaptea amandoi uitandu-se la televizor.
Si..cei care simt ca mine vor intelege versurile de mai sus.
Asa ca..draga mama, draga tata: Va iubesc.
Melodiile spun totul:

Holograf - Mama
Asculta mai multe audio Muzica



P.S. Post scris cu ajutorul cuiva. Stie aceea persoana cine e.