Stare si nestare

Sesiunea s-a dus. Traiasca sesiunea. Dupa o perioada de inactivitate, am decis sa readuc la viata acest.. mijloc de revarsare al trairilor, al emotiilor si al toate celor.
Hmm..cum ziceam sesiunea s-a dus. Am luat note bunicele spre bune pentru mine si ma bucur ca am sanse sa imi pastrez locul la buget.
Astazi am vazut un video pe youtube, infricosator. Acest video scoate in evidenta momentele de groaza ale vestitului (din pacate) tsunami din 2004. Bun veti zice, e infricosator dar asta este, asa a fost sa fie. Tot ce vreau eu e sa va uitati atent la min: 2:39. Dupa ce ati surprins acel moment intrebati-va ce a fost in mintea acelui baiat. Este absolut incredibil cum isi accepta moartea, cum se resemneaza si nu se opune sfarsitului. Cati din noi am face asa ceva? Cati am zice: e momentul....? Eu unul recunosc as fi fugit in locul lui, as fi fugit cat pot de tare de val, de moarte in general. Mereu rostim cuvinte de genul "vreau sa mor", "nu mai pot", dar cand suntem pusi fata in fata cu moartea (specific moartea la o varsta tanara) am face orice ca sa ne salvam. Pana la urma este normal. Toti, sau majoritatea dintre noi, ne vrem viata.
Recunosc ca cel care a facut acel filmulet a fost inspirat in alegerea melodiei, dar macabru in ceea ce priveste finalul cu acel "multumesc". Cum? Cum sa multumesti unor oameni ca au murit? Ireal..
In fine, va spun doar atat. Aveti grija ce va doriti. Vi se poate indeplini dorinta(din pacate..).