Si ce vrei sa faci cu viata ta?

Bucuresti. Romania. Patrik. 19 ani.
Ajuns la varsta de 19 ani, constat cu placere sau stupoare ( trebuie sa ma mai gandesc) ca gandurile despre viitor s-au schimbat. Imi aduc aminte cu placere, atunci cand eram mic, cum doream sa devin pompier, apoi calaret, iar la 12 ani voiam sa fiu conducator de tren. Anii au trecut si acele ganduri au trecut. Stiu ca si voi va aflati in situatia mea, aceea in care ti-ai inlocuit visurile de copil cu cele de adult.
Ce simpla era viata atunci. Nu stateam sa ma gandesc cum as putea sa ajung ce vreau, stiam doar ca asta vreau si stiam ca am sa reusesc. Nu stiam ca e foarte greu sa ajungi "cineva" in Romania de azi. Si cand am zis ca e greu m-am referit la hopurile peste care trebuie sa treci, peste piedicile ce iti sunt puse zi de zi. Da, veti zice ca altii au reusit usor, de-alde mutu sau oricare pitipoanca din mondenitatea de azi, dar vreau sa stiti ca m-am referit la a ajunge "cineva" nu un "nimeni". Pentru ca asta este cuvantul ce il atribui persoanelor ce si-au folosit sursele mai putin legale sau mai putin morale pentru a ajunge unde au vrut.
Este mai greu sa reusesti prin puterea ta, dar vreau sa imi raspundeti la o intrebare: "Satisfactia nu este mai mare atunci cand reusesti prin forte proprii?". Unde mai e satisfactia daca tu stii ca vei ajunge unde vrei pentru ca "taticu' " are relatii? Sau ok va folositi de acele relatii, dar macar recunoaste-ti, nu fi-ti cu nasul pe sus ca ati reusit pe cont propriu.
Deocamdata tot ce am facut in viata mea, recunosc putin, am facut prin forte proprii si traiesc cu speranta ca asa va fi si in viitor si sper sa nu fiu pus in situatia sa aleg intre raul cel mare si raul mai mic..
Dar sa lasam la o parte societatea din Romania.
Va intreb: Ce voiati sa fiti cand erati mici? Lasati-va problemele actuale la o parte si ganditi in trecut, in copilarie, unde viata o vedeai cu alti ochi..